Ce sa faci cand ai un copil mofturos

Un curs de nutriție pe care l-am urmat recent,mi-a venit în întâmpinare cu câteva sfaturi foarte utile, pe care vreau să vi le împărtășesc. În ceea ce priveste  cauza refuzului, specialistii susțin diverse teorii. Poate fi vorba despre:

  • faptul că nu îi expunem pe copii încă de când sunt bebeluși la o varietate de alimente;
  • copiii au o sensibilitate mai mare la aroma și textura unor alimente și de aceea le refuză;
  • la fiecare stadiu al dezvoltării, copiii au nevoi nutriționale diferite, ceea ce îi face să aleagă/respingă anumite alimente.

Indiferent de cauză, putem ține cont de următoarele sfaturi:

  1. În primul rând, frustrarea și stresul părinților față de faptul că cel mic nu mănâncă sau că face nazuri la mâncare, pot fi simțite de copil și asociate de către acesta cu masa în sine. Încercați să vă relaxați și să vă puneți la masa bine dispuși gândindu-vă că nu veți rezolva problema stresându-vă.
  2. Lasati copilul sa se joace cu mancarea! Este un principiu foarte cunoscut: copilul ajunge sa cunoasca alimentele daca le atinge, le miroase, le simte, iar in cele din urma poate deveni curios si le va duce la gura.
  3. Cu cât copilul este mai implicat în alegerea/cumpărarea/gătirea alimentelor, cu atât va fi mai dispus să le încerce. Ia copilul la piață, la supermarket, lasă-l pe el să aleagă roșiile sau să taie morcovii la mâncare.
  4. Încercați să aveți un program fix pentru mese, fără prea multe gustări între mese care pot în primul rând tăia pofta de mâncare a copilului. Tendința, atunci când copilul nu mănâncă sau n-a mâncat suficient la masa precedentă, este să-i oferiți tot timpul gustări diverse în ideea de a-și completa nevoia de hrană. Însă faptul că mâncarea este tot timpul disponibilă nu-i va trezi copilului interesul pentru ea. Încercați să nu aveți ronțăieli prin casă și să aveți pe cât posibil un program fix pentru mese și gustări.
  5. Ai grijă ca mâncarea să fie atrăgătoare, să arate și să miroasă bine.
  6. Dacă este înconjurat de modele pozitive în ceea ce privește alimentația, părinți, frați, bunici, prieteni care aleg alimente sănătoase  copilul va avea tendința să le imite comportamentul.
  7. Este preferabil ca întreaga familie să se așeze la masă, cât mai des cu putință. Pregătiți masa, așezați farfuriile cu ajutorul micuților și savurați mâncarea împreună. Dacă copilul nu dorește să stea prea mult la masă nu-l obligați, veți vedea că încet, încet va dori singur să participe împreună cu toți la ritualul mesei.
  8. Dacă copilul are o mâncare preferată, atâta timp cât nu e vorba de junk food sau ceva care nu e bun pentru el, nu ezitați să i-o oferiți des. De obicei copiii au perioade când preferă un anumit aliment ca mai apoi să nu și-l mai dorească și să descopere altceva. Un copil, de exemplu poate face o pasiune pentru portocale și să vă ceară câteva zile cantități enorme de portocale nefiind interesat de altceva; acesta poate fi un semn că are o deficiență de vitamina C pe care încearcă să și-o suplimenteze. Aveți încredere în instinctul copilului dumneavoastră în a-și hrăni corpul cu ce are nevoie.
  9. Cred că mulți părinți au observat cum activitățile în aer liber măresc pofta de mâncare a copilului. Apa și înotul au același efect pozitiv. Încercați să petreceți cât mai mult timp afară, iar o idee bună este ca ocazional să luați masa în natură: nu trebuie să fie ceva organizat din timp și elaborat, poate fi chiar sub forma unui simplu picnic spontan pe o pătură cu câteva sandviciuri luate de acasă.
  10. Evitați să vă șantajați copilul pentru a mai accepta o lingură de mâncare sau să-i oferiți recompense cum ar fi o prăjitură dacă termină tot din farfurie. Tratativele de genul acesta nu își au locul la masă dacă doriți ca copilul să dezvolte o relație sănătoasă cu mâncarea. De asemenea dacă copilul spune că nu mai vrea mâncare încetați să-i mai oferiți chiar dacă nu a mâncat cât v-ați fi dorit. Pe termen lung aveți de câștigat, chiar dacă acum vi se pare că încă o lingură ar fi importantă: copilul va învăța că mâncatul în sine nu este un calvar, nu e nevoie să mănânce ca să mulțumească pe cineva sau pentru că va avea alte beneficii decât hrănirea propriului corp.
  11. Nu uitati de creativitate in farfurie! Noi, adultii, poate nu acordam prea mare atentiei felului in care este prezentata mancarea. Dar pentru copii, o farfurie vesela, colorata si decorata frumos poate constitui motivatia de care are nevoie.

 

Pentru o alimentatiie echilibrata un copil are nevoie de cereale si cartofi, fructe si legume, proteine si calciu. Daca copilul va consuma aceste alimente in proportii aproximativ egale, ar trebui sa primeasca nutrientii esentiali pentru o sanatate buna.

Daca alimentatia copilului este compusa in cea mai mare parte din alimente nutritionale, este in regula ca ocazional sa primeasca o mica portie din produse ce contin zahar sau grasimi. Este foarte important ca nici un produs sa nu fie interzis sau  rau, caci pe acela il va dori cel mai mult.

Cereale si cartofi

Carbohidratii cu amidon ca painea, cerealele, orezul, pasta, cartofii si legumele sunt  asimilate de corp pentru a forma propria sursa de energie, glucoza. Din nefericire, multe alimente bogate in carbohidrati sunt deja rafinate, procedeu care distruge vitaminele, mineralele, fibrele si creste viteza cu care zaharul este eliberat in sange. Ca rezultat copiii vor arata imediat semne de agitatie, hiperactivitate, oboseala, agresiune sau lipsa concentrarii.

Din fericire aceste alimente rafinate pot fi inlocuite cu cele nerafinate ca paine integrala, cereale integrale, paste integrale. In plus ele sunt bogate in fibre, vitamina B (pentru crestere si energie), fier, magneziu si zinc.

Fructe si legume

Bogate in vitamine si minerale, fructele si legumele sunt o sursa excelenta de phfiytochemicale (pastreaza sistemul imunitar puternic si tine la distanta virusii si bolile). In loc sa va concentrati asupra unui singur fruct sau leguma, ar fi bine sa includeti o gama cat mai larga din aceste produse in dieta copilului.

Alimente bogate in proteine

Esentiale pentru dezvoltare, crestere, refacerea tesuturilor, pielii si muschilor, proteinele nu trebuie sa lipseasca din dieta copilului. Le puteti gasi in carne, carne de pasare, peste, produse lactate, oua, nuci, seminte, fasole si legume.

Alimente bogate in calciu

Calciul mineral are un rol foarte important in cresterea si dezvoltarea sanatoasa a oaselor si dintilor. De asemenea alimentele bogate in calciu contin vitaminele B, A si D. Acestea le puteti gasi in oua, sardine cu oase la conserva, legume, nuci, fructe uscate, legume verzi, tofu si cereale integrale.

Grasimea saturata din aceste produse poate fi redusa la copiii peste 5 ani folosind lapte, iaurt sau branza mult mai slaba. Totusi, copiii sub 5 ani au nevoie de aceste grasimi.

Acizi grasi esentiali

Omega 3 si Omega 6, cunoscuti ca acizi grasi esentiali, nu trebuie sa lipseasca din dieta copilului, deoarece sunt vitali pentru cresterea, dezvoltarea sa, sprijina sistemului imunitar, ajta la construirea celulelor sanatoase si indeparteaza alergiile. Omega 6 poate fi gasita in uleiuri – de floarea soarelui, sofran, susan, seminte de struguri, soia, porumb-nuci si seminte.

Omega 3 este foarte importanta in cresterea si dezvoltarea creierului. Aceasta se poate gasi in pestele gras (macrou, sardine, somon), legume verzi, cartofi dulci, cereale integrale, fasole, seminte de in, ulei de seminte de in, nuci, ulei de nuci, ulei de canola, masline si ulei de masline.

 

Distribuie articolul

Explorează și alte subiecte

echilibru hormonal
Teodora Necula

Cum sustinem embriotransferul prin nutritie si suplimente

Obiectivul pregătirii pentru embriotransfer este de a pregăti mucoasa uterului (mucoasa endometrială) pentru a primi un embrion, adică plin de nutrienți și receptiv la embrionul care vine. Dacă ai trecut prin procesul de FIV, probabil că vei ști totul despre grosimea endometrului, deoarece este de obicei măsurată în timpul ecografiilor obișnuite. Scopul este un endometru

Uncategorized
Teodora Necula

Ceata mentala – mit sau realitate?

Termenul „ceață creierului” sau brain fog este folosit pentru a descrie un mix de condiții cognitive, inclusiv probleme de memorie, lipsa de claritate mentală și incapacitatea de a se concentra. Descrisă uneori ca oboseală mentală sau oboseală a creierului, ceața creierului în sine nu este o afecțiune medicală, ci un simptom al unei alte afecțiuni.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top